Pe 4 martie 1977, la ora 21:22, România a fost lovită de unul dintre cele mai devastatoare cutremure din istoria sa modernă. Seismul, cu o magnitudine de 7,4 grade pe scara Richter, a avut epicentrul în zona Vrancea și a fost resimțit puternic în întreaga țară, dar mai ales în București, unde a provocat pagube semnificative și un număr tragic de victime.

Cutremurul a avut o durată de aproximativ 55 de secunde, timp în care sute de clădiri s-au prăbușit, lăsând în urmă un peisaj de ruină și suferință. Bilanțul a fost tragic: peste 1.570 de oameni și-au pierdut viața, dintre care aproximativ 1.400 doar în București, iar alți peste 11.000 au fost răniți. Mii de familii au rămas fără locuințe, iar infrastructura mai multor orașe a fost grav afectată.

În urma tragediei, întreaga țară s-a mobilizat pentru salvarea supraviețuitorilor și reconstrucția zonelor afectate. Echipe de salvatori, pompieri și voluntari au lucrat zi și noapte pentru a scoate oamenii de sub dărâmături. În ciuda regimului comunist strict, tragedia a scos la iveală o solidaritate impresionantă între oameni.

Cutremurul din 1977 a marcat profund România, determinând schimbări în normele de construcție și în măsurile de prevenire a dezastrelor. De atunci, cercetările seismologice și măsurile de siguranță au fost intensificate, iar conștientizarea pericolului seismic a crescut considerabil. Cu toate acestea, există încă multe clădiri și elemente de infrastructură care trebuie consolidate, riscul de a fi pierdute numeroase vieți în cazul unui nou cutremur rămânând încă foarte ridicat.

Astăzi, România își amintește de acea noapte fatidică și are nevoie de reflecție asupra importanței pregătirii pentru astfel de dezastre naturale și, nu mai puțin, de măsuri concrete.

(foto: Historia.ro)