Inca de la inceput trebuie precizat ca acest articol nu face referire la calitatea actului de invatamant desfasurat in aceasta unitate scolara, ci doar la anumite aspecte de ordin managerial care pun intr-o lumina nefavorabila institutia, si care ar putea fi evitate printr-o implicare serioasa atat a conducerii, cat si a autoritatilor locale.

Istoria acestei scoli este una de lunga durata, ea fiind infiintata in anul 1867 ca si scoala de fete, urmand ca abia dupa reforma scolara din 1948 unitatea sa devina Scoala Elementara cu clasele I-VIII. Din 1956 aceasta a devenit unitate mixta (fete si baieti) si a luat denumirea de Scoala Elementara Nr.1 - Moinesti, urmand sa fie cunoscuta sub acest nume pana in 15 decembrie 1993 cand, printr-o dispozitie a ISJ Bacau, a devenit Scoala "Stefan Luchian".

Generatii intregi de moinesteni au luat startul in viata pe bancile acestei scoli si multi dintre ei au ajuns gratie educatiei primite sa reprezinte cu cinste orasul si sa se faca remarcati chiar si dincolo de granitele Romaniei. Probabil multi dintre ei isi amintesc cu nostalgie de cei opt ani petrecuti pe bancile acestei institutii dar, probabil si mai multi isi amintesc de orele de sport si pauzele petrecute in curtea acestei scoli.

Si cum sa nu fii nostalgic cand stii ca acolo se organizau cele mai frumoase serbari de inceput si sfarsit de an, acolo s-au impartit sute de premii si mentiuni, s-au tinut sedinte sau "careuri" si, tot acolo, s-au numarat si verificat zilnic matricolele scolare comuniste. Sunt prea multe amintiri frumoase pentru a putea fi date uitarii.

Din acest motiv am decis sa facem o vizita acestei scoli desi, vara fiind, stiam ca nu vom putea avea acces inauntru. Ne-am consolat cu gandul ca vom avea ocazia dupa multi ani de a vedea cum a evoluat aceasta institutie de invatamant si cate din locurile vechi mai pot fi astazi recunoscute.

Din pacate, odata ajunsi in curtea scolii am ramas dezamagiti de ceea ce am gasit aici. Dincolo de aspectul neschimbat al cladirilor, la fel de neschimbate au ramas si dotarile exterioare: terenul de sport cu aceleasi porti vechi de zeci de ani si aceleasi garduri de plasa mai mult sau mai putin rupta.

Faptul ca in curte nu era nici macar un copil a facut ca imaginea sa fie si mai dezolanta, iar senzatia de saracie si lipsa de initiativa fiind profunda. Totul este invechit: zidurile, tamplaria geamurilor, treptele scarilor si usile de intrare care, in ciuda faptului ca au fost inlocuite cu unele noi de termopan, au ramas la fel de mici si... neprimitoare. Pare aproape imposibil sa-ti imaginezi ca niste copii cu varste intre 6 si 14-15 ani invata si se joaca in acest loc.

Am parasit terenul de sport cu un regret profund, dar cu speranta ca macar interioarele si salile de clasa arata mai bine, ca au avut parte de imbunatatiri si ca s-au schimbat in bine in ultimii ani.

Galerie foto

Moinesteanul.ro

Back to Top

Folosim cookie-urile pentru a îmbunătăți experiența dvs. pe acest site. Folosiți butonul pentru a vă exprima acordul privind folosirea acestora.